intrebare

Oare de ce planeta Micului Print este asa de mica? Si, daca planeta lui e asa de mica, de ce este el atat de intelept? "Copiii se cuvine sa fie foarte ingaduitori cu oamenii mari." :)

Iar pentru sora Bluemoon, cu dedicatie, urmatorul pasaj:

"Nu trebuia sa-mi pun mintea cu ea- mi-a marturisit el intr-o zi. Nu trebuie sa-ti pui niciodata mintea cu florile. Trebuie doar sa le privesti si sa le mirosi. Floarea mea inmiresma planeta, insa eu n-am stiut sa ma bucur de lucrul acesta. Povestea aceea cu ghearele, care m-a necajit atat de mult, trebuia sa ma induioseze..."

Before the Rain

Un film cu adevarat sfasietor, din 1995, al regizorului macedonian Milche Manchevski. Il gasiti cu subtitrare in engleza, in 11 parti, pe YouTube, AICI. Dupa vizionarea unui astfel de film nu-ti mai gasesti nici un fel de cuvinte. Speri doar ca o anume imagine a Celui de-al patrulea Calaret Apocaliptic sa nu-ti tulbure rugaciunea.

secretul

un semestru bun

PHOTO: vi.sualize.us

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…

„Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…” Profesorul face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare
„Esti crestin, nu-i asa, fiule?”
„Da, dle, spune studentul”
„Deci crezi in Dumnezeu?”
„Cu siguranta”
„Dumnezeu e bun?”
„Desigur, Dumnezeu e bun.”
„E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?”
„Da”
„Tu esti bun sau rau?”
„Biblia spune ca sunt rau.”
Profesorul ateu zambeste superior:
„Aha! Biblia!” Se gandeste putin. „Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?”
„Da, dle. As incerca.”
„Deci esti bun.”
„N-as spune asta.”
„Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, poate dar nu vrea…”
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
„El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e considerat bun? Poti raspunde la asta?”
Studentul tace.
„Nu poti raspunde, nu-i asa? Hai sa o luam de la capat, tinere.. Dumnezeu e bun?”
„Pai…, da”, spune studentul
„Satana e bun?”
Studentul nu ezita la aceasta intrebare
„Nu”
„De unde vine Satana?”
Studentul ezita.
„De la Dumnezeu.”
„Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?”
„Da, dle.”
„Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?”
„Da”
„Deci cine a creat raul? Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.”
Din nou, studentul nu raspunde.
„Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?”
Studentul se foieste jenat.
„Da”
„Deci, cine le-a creat?”
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.
„Cine le-a creat?”
Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.
„Spune-mi, continua el adresandu-se altui student, crezi in Isus Cristos, fiule?”
Vocea studentului ii tradeaza nervozitatea.
„Da, dle profesor, cred.”
Batranul se opreste din marsaluit.
„Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?”
„Nu, dle. Nu L-am vazut.”
„Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?”
„Nu, dle, nu l-am auzit.”
„L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?”
„Nu, dle, ma tem ca nu.”
„Si totusi crezi in el?”
„Da.”
„Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?”
„Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.”
„Da, credinta”, repeta profesorul.
„Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.”
Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
„Dle profesor, exista caldura?”
„Da”
„Si exista frig?”
„Da, fiule, exista si frig.”
„Nu, dle, nu exista.”
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice.
„Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 237,15 grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -237,15 grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati de masura a energiei, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.”
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
„Dar intunericul, domnule profesor? Exista intunericul?”
„Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?”
„Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?”
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Gandi: „Acesta va fi un semestru bun”.
„Ce vrei sa demonstrezi, tinere?”
„Dle profesor, vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.”
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
„Gresite? Poti explica in ce fel?”
„Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul, sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce se poate masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?”
„Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.”
„Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?”
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. „Un semestru foarte bun, intr-adevar”.
„Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. le predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?”
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge..
„Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.”
Studentul se uita in jurul sau, in clasa.
„E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul domnului profesor?”
Clasa izbucneste in ras.
„E cineva care a auzit creierul domnului profesor, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?”
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
„Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu…”
„Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?”
De data aceasta nesigur, profesorul raspunde:
„Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.”
La asta, studentul a replicat:
„Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E, ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu
Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.”

PS: Studentul se numea ALBERT EINSTEIN...

varsta fireasca

PHOTO: vi.sualize.us

razele soarelui

patrunzand prin valul prafuit al gandurilor sterpe

dezvelind o varsta ce nu poate spera a fi altfel

decat usuratoare, fireasca, 
de veghe

o lumina de care mi-era atat de dor

s-a furisat astazi pe geana zvantata

pana in maduva spinarii i-am simtit absenta

pulsand a disperare, a singuratate

a sfada

draperii grele atarnate intentionat

prin camerele psihismului emfatic

ne-au izolat unii 
de altii.

intr-o celula a purificarii-

pregatita a macina fiecare identitate patata

gata sa stoarca din fiecare un gram

un pumn de praf, de cenusa

curata-

am fost aruncati.

ne trezim incet din hibernare

cand firul de aur stralucitor al Luminii

patrunzand prin absconse cotloane

ne mangaie linistitor caintele prea des amenintate

de-un scartait al caruselului dogit
de patimi.

a mai trecut o toamna

si iarna e pe sfarsite

florile de cires se pregatesc

din alburi de vis sa tresara

se sterg urmele lupilor

si tipatul corbilor nimicit e

de-o sfanta povata:

am sa cant Renasterea

Viata, Speranta

Iubirea

atata vreme cat inima dansa-va in ritmul padurii

si raul de sange va curge asemeni

izvoarelor calde ale 
pamantului

caci se apropie ziua in care mi-a fost harazit

un destin al reinvierii

nascut dintr-un noua spre zece de marte

si sa-ncerc nesperata varsta:

a trei zeci si treia

Am plecat la o plimbare prin parc :) Sa aveti un sfarsit de saptamana cu Soare! :)

inca unu'

Rene Descartes afirma ca, inainte de a scrie 'Discurs asupra metodei', l-a visat.

Si daca tot ne vine in minte, gandind la el, celebrul "dubito, ergo cogito" hai ca macar pe blogul meu sa-l memoram pana la capat:

"Dubito, ergo cogito. Cogito, ergo sum. Sum, ergo Deus est."

Asta incerca el sa demonstreze, dar se pare ca noi numa pana la 'ergo sum' puteam sa memoram intr-o vreme (stim noi care). Asadar, propun sa incercam sa mergem mai departe de data asta. :) Noapte buna, cu Ingerul aproape!

numai asa

PHOTO: vi.sualize.us

"Asteapta ceea ce e de neasteptat, caci numai asa il vei atinge." Heraclit

Treaz in Iubire

"Fiindca majoritatea lucrurilor au un inteles care le scapa oamenilor din cauza neincrederii lor" Heraclit

Trebuie sa va povestesc ce mi se intampla, e prea frumos sa nu dau mai departe.

Numai ce mai intrebam eu zilele trecute unde gresesc. Si a fost de-ajuns sa pun intrebarea, sincer si curat, ca primesc raspunsuri din toate partile. Recunosc ca actul declansator l-a provocat Bogdan, amintind de 'acea inflacarare care nu-i chiar asa de arzatoare'. Si un iz de intuire a redescoperirii drumului celui bun s-a ivit in mine, incercand sa-i raspund. S-a nascut asa, deodata, din nedumerirea mea, o intrebare:

Cum reusesti sa ramai treaz in Iubire in ciuda tuturor agresiunilor?

Luni am intrat intr-o librarie, pentru ca asa fac eu cand nu ma simt prea bine: merg sa le fac o vizita "prietenilor din rafturi" stiind ca printre ei se gaseste unul dornic sa ma ajute si sa-mi raspunda la intrebari. Si trebuie sa marturisesc ca ma simt mai mult decat binecuvantata pentru darul pe care l-am primit: "Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie" . Parintele Paisie mi-a venit in ajutor! Si pentru asta ii multumesc lui Dionysios Farasiotis pentru cartea pe care s-a ostenit sa o scrie,ingaduind si altora sa invete din experienta sa.

De exemplu,eu imi imaginez ca Iubirea aceea din Corinteni e un 'scut' de har care ne apara impotriva tuturor celor sase feluri de ispitire, cum spunea Parintele Arsenie Papacioc. Cand esti in Centru, in inima, in Iubire, nu ai cum sa fi agresat. In Iubire, esti in siguranta. De fapt, numai in Iubire esti in siguranta. Daca ti se face brusc rau, nu e nimeni de vina, in afara de tine. Daca esti agresat inseamna ca esti suficinent de puternic sa invingi agresiunea, altfel ea nu ar veni asupra ta. Daca nu reusesti, e pentru ca inca nu ai invatat sa (te) iubesti indeajuns. Pe tine dar si pe ceilalalti. Adica, sa opresti legea cauzelor si a efectelor. Te-a enervat soferul? Ei bine, inconstient i-ai trimis un gand agresiv, drept pentru care maine, poimaine, peste o luna sau peste un an, acel gand agresiv se va intoarce impotriva ta. Na, lucrurile astea le scriu pentru mine, pentru ca uneori le uit mult prea repede. Stiu ce forte zac in noi, sunt pe zi ce trece tot mai constienta de ele. Dar ele nu se declanseaza prin incrancenare! Ci prin pace, armonie, incredere si iubire. Si EXERCITIU! Sau multa PRACTICA! :)

Cateva exemple frumoase:

Vroiam sa revad un film pe care l-am vazut prin 2007. Nu ma mir deloc ca am uitat si titlul, si numele regizorului. A fost poate cea mai cetoasa perioada din viata mea, ma rog, Saturn pe sensul vietii, pentru cunoascatori. :) Imi doream foarte tare sa revad acel film, nu stiu de ce. Dar cum sa dau de el? Am hotarat sa ma relaxez, stind ca daca trebuie sa il revad, sigur va gasi Ingerasul o cale sa ajunga la mine. Daca nu, inseamna ca nu am nevoie de el.
Ieri am revazut niste filmulete pe you tube, despre samurai. Si deodata: tana!!! In partea dreapta, vad un chip familiar: era o scena din filmul respectiv! :) Care, apropo, se numeste: 'Curse of the Golden Flower'.



Apoi m-am gandit ca mi-e dor de Don Giovanni. Iar astazi, incercand sa aflu ce opera va difuza TVR Cultural, nu mica mi-a fost mirarea sa aflu: Don Giovanni! :) Na, si tot asa! Sunt mult mai multe exemple, credeti-ma pe cuvant, dar despre unele nu simt inca nevoia sa vorbesc.

Acuma, ati avea mare dreptate sa ma intrebati de ce nu reusesc sa fac la fel si in ce priveste lucrurile mai importante din viata mea? De ce?!? Pentru ca le acord o mult mai mare insemnatate. Si atunci, mintea mea limitata crede ca eu sunt stapana pe situatie, controland-o, si deodata chiar asta si incep sa fac. O controlez eu, atata cat ma duce capul, in loc sa las Universul sa-si faca treaba, stiind deja ca El le va rezolva pe toate mult mai bine! Atunci cand e vorba de lucruri personale, intime, 'de viata si de moarte' ca sa zic asa, imi vine brusc in cap ideea ca, daca stau asa, pur si simplu, risc sa pierd tot. Si gandul ca as putea pierde ceva deja incepe sa-si croseteze calea catre dezastru!

Gata, inchei aici cu delirul ca vreau sa revad in seara asta si filmul cu pricina, vreau sa-l ascult si pe Mozart astazi si mai vreau sa citesc putin si din cartea magica pe care v-o recomand cu mare drag si multa dragoste! Si care carte, printre multe altele interesante, mai zice:

"Omul merita sa fie iubit numai pentru ca este chipul lui Dumnezeu. Nu are importanta nici daca este bun sau rau, virtuos sau pacatos. Omul merita sa fie iubit pentru ceea ce este. Hristos a iubit si s-a jertfit pentru oameni pacatosi, destrabalati: N-am venit sa chem pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta. (Marcu 2, 17). In acest fel trebuie sa-i iubim pe toti, fara deosebire. Asa precum soarele rasare pentru toti, inteligenti si prosti, buni si rai, frumosi si urati, astfel si iubirea noastra trebuie sa fie ca si iubirea lui Dumnezeu, care seamana cu Soarele si se indreapta fara deosebire catre toate fapturile Sale." Parintele Paisie

cinci lucruri

"Cel ce face ca in lume cinci lucruri sa se implinesca atinge aceasta suprema virtute omeneasca. Politetea fata de celalalt, ingaduinta, buna-credinta, zelul de a infaptui si marinimia. Politetea te fereste de jigniri, ingaduinta ti-aduce sprijinul multora, de buna-credinta fiind si pe ceilalti te poti bizui, zelul iti asigura reusita, iar marinimia ii face pe ceilalti sa se supuna cand ii vei conduce" Confucius

poveste despre arta actorului

Un actor american, un actor francez si un actor rus s-au prezentat la un casting: trebuia fiecare sa treaca inot un rau. Actorul american a fost primul. Si-a dat jos hainele si, atletic cum era, a inotat dand dovada de mult curaj si antrenament. A venit randul actorului francez, care, la randul sau, a traversat raul plin de eleganta. In cele din urma a venit si actorul rus. Acesta a venit la malul raului si l-a privit ca si cand l-ar fi trecut! :)

Sa aveti o noapte minunata!