the most beautiful seatbelt

platesc acum...

deodata m-am trezit amenintata de un joc-

si in plina visare

mi s-a impregnat pe constiinta

amintirea unui singur cuvant

spre ceasul trezirii:

exterminare

totul parea un complot-

de parca as fi simtit inima lui Cezar

sfasiata de cutitul lui Brutus

si-o ultima insulta a omului-caine numit Apemantus

mi-a readus calirea in vine

as vrea sa fiu altfel-

sa nu patrund dincolo de furia

celor ce stau in fata-mi, mintindu-se in primul rand pe sine

implorand sa le treaca ziua si noaptea

cumva nefiresc, cu ochiul inchis

intr-o lunga clipire

as vrea sa am puterea

sa zambesc si sa tac

mai ales-

platesc acum

pentru fiecare gand-curcubeu

lasat sa evadeze din crisalida-suflet

intr-o lume inviforata si rece

ce a uitat sa-si dezlege propria-si rana

si propriul pacat

platesc acum

pentru fiecare poveste graita si astfel pangarita-

intr-o lume prea mandra spre a-si mai asuma

si mai ales aminti

vina de A Fi

nu se stie

PHOTO: vi.suaze.us

jocul in care te prefaci ca esti o alta fiinta -
si dintr-o data stii sa te apleci intr-un anume fel
spre ea - si sa-i spui lucruri minunate si multe,
(si toate adevarate - cum niciodata n-ai fost in stare
s-o faci, atunci), jocul acesta, gafaitor, sau uneori calm,
inscriind in jurul unei fiinte vremuri, sau spaime -
si oprind timpul, sau, dimpotriva, facandu-l adevarat
inimii. exact atat cat dureaza - mai mult - jocul acesta
de-a alta fiinta. - poate de-a unele adevarate -
incepe, continua - orbeste. un joc cu mainile intinse.
cum este si moartea. si, poate, moartea
incepe atunci cand te joci cu fiintele - si cand
dupa o vreme, jocul s-a oprit. si tu
nici nu stii -

Mircea Ivanescu

jorge luis borges, the mirror

Jorge Luis Borges, the mirror from Ana Valdes on Vimeo.

ceea ce imi aduc aminte

"Eu cred că un om este ceea ce îşi aduce aminte despre sine însuşi. Bunăoară, eu mă consider pe mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta uneori oamenii sunt în aparenţă schimbători sau au umori diferite. De fiecare dată... îţi aduci aminte alte lucruri despre tine însuţi"

Nini cel Stanesc

un dar dintr-un timp-zalog

dintre toate simbolurile pamantului
ursitoarele se gandisera sa-mi daruiasca la nastere
un corn.

Nu stiam ce insemnatate are
asa ca, neroada, l-am dosit intr-un plan
venitor

De multe ori priveam cu jind
spre cei care primisera in dar o moneda,
un camin cald, orice imi parea mai potrivit
unei vieti de pamantean
muritor

si fiecare gand nerecunoscator
prevestea un destin
poleit cu patimi si jertfe

Cu anii, mi-am construit propriul destin
vegheat- desigur- in taina
de un Cuvant nedeslusit
pe de-a-ntregul.

Am tesut ganduri, emotii, imagini care,
spre vasta numita a treizeci si treia
s-au unificat intr-o singura
casta.

Dar, ca-n fiecare poveste demna de luat in seama
lipsea o respiratie, o imagine-gand, o vibratie
care nu ingaduia linistirii sa opreasca
turatia.

Intr-o noapte am avut un vis-
se facea ca un mag a facut sa inmugureasca
-dintr-o lacrima neprihanita- un bambus

atunci mi-am amintit ce uitasem
si am alergat intr-o suflare spre taina zavorata bine
intr-un lacas amenintat
de coaste
cu neputinta de a fi revelata
ochilor adormiti

am gasit acolo raspunsul fagaduit
si refuzat, deopotriva

respiratia lipsa

un corn spiralat
un dar dintr-un timp-zalog
al renasterii mele
menit a explica intreg continutul unui creuzet
in care a fost topit fiecare vis
incifrat

si pe cand sorbeam linistirea
din padurea unei copilarii
desavarsite

am inteles darul-

si am multumit usitoarelor
care mi-au scrijelit pe harta retinei
tragismul predestinat-

caci am regasit, respirand complet-
intreg universul
din mine

Evanghelia dupa Toma- partea a III-a

"Evanghelie" este un cuvant grecesc insemnand "veste buna". Mesajul si lucrarea lui Hristos sunt vestea buna; vestea despre vindecare si salvare. Implinirea Legii. Este vizibil la cei patru eveanghelisti, echilibrul perfect al Invataturii lui Iisus dupa legea pamanteana si cereasca. (...)

Toma insista pe parte elitista a invataturii: Iluminarea, Imperium caeleste, imparatia cerurilor. Gasim parabole ale Regatului ales. Si tema transformarii, metanoia. In ansamblu, Toma nu apare interesant de mesajul integral (vindecare plus mantuire), ci mai ales de tinta finala a actului hristic: Imperium caeleste cucerit in noi. Experienta mistica.

Ce este imparatia cerurilor? Cand vine ea? Cum intram in ea? Care-i calea? Cum este intalnirea cu Tatal ceresc? Asemenea intrebari predomina in Evanghelia dupa Toma. Ioan, in Evanghelia intocmita dupa el, surprins inclinarea lui Toma spre tema Iluminarii. Ioan noteaza ca, la Cina cea de Taina, Toma l-a intrebat pe Hristos: "Cum putem sa stim Calea intr-acolo?" Calea, in greceste se zice methoda. Se mai zice si techna, arta.

Toma vrea metoda salvarii, a eliberarii. Hristos ii spune atunci: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Prin Mine se ajunge la Tatal." (Ioan, 14) (Nu-i intamplator ca, dintre evanghelistii canonici, numai Ioan vorbeste despre Toma si-l pune in lumina.)

Metoda (calea) este: faptura, viata si cuvantul Lui.
Faptura este divinitate intrupata.
Viata este sacrul intrat in istorie.
Cuvantul este legea revelata.

Toma apare preocupat doar de evenimentul Revelatiei; dobandirea Cunoasterii supreme si experimentarea Cerului. Hristos a dat cheia acestei experiente, zicand: "Imparatia Cerului este in voi". Este una dintre cele trei propozitii care au civilizat lumea. Este propozitia care a scos omenirea din faza relatiei subiective cu cerul. Relatia omului cu cerul era intemeiata pe frica si dualitate. Cerul era receptat ca exterior omului, undeva foarte departe, undeva foarte 'sus'. Radacina fricii este dualitatea. Dumnezeu era vazut ca despartit de om, zdrobindu-l cu maretia Lui, din departari. Hristos cladeste relatia de dragoste fata de cer, cand zice: cerul este in noi, este parte din noi, ne compunem toti din materie cereasca, putem face experienta lui in clipa de fata, chiar acum!

Toma era fascinat mai ales de aceasta revelatie: "Imparatia Tatalui se intinde pe tot pamantul, dar omul nu o vede" (Rostirea 113) "Ceea ce asteptati a si venit, dar voi nu cunoasteti" (Rostirea 51)
A cunoaste pana la iluminare: "Voi veti deveni ca mine si Eu o sa fiu cu voi!" (Rostirea 108)

Circa jumatate din parabolele acestei Evanghelii descriu cifrat Imparatia. Descriu enigmatic. De ce astfel? Pentru ca intrarea in Imparatie este o tacere. Iar cuvintele obisnuite distrug tacerea, distrug sfintenia... Numai cuvintele tainice fac sa inceteze logica distructiva si instaureaza tacerea. Cuvintele enigmatice duc la stingerea cuvintelor: iar Imparatia este dincolo de cuvinte. Cuvintele enigmatice ale Mantuitorului produc Tacerea totala a cuvintelor. Mintea este, astfel, transformata. Dualitatea mintii dispare, impuritatile dispar; batranul va deveni prunc: sugestie pentru transformare, pentru metanoia.

Alte enunturi frapante paradoxale: miscarea coexista cu repaosul. Inceputul explica sfarsitul, omul contine cosmosul. Fiinta contine neantul si neantul contine fiinta. Revalatia Imparatiei survine in mintea care a depasti contrariile, a unificat totul in sinea purificat mentalul de fantasme, imagini, coduri duale.

Evangheliile sinoptice, si in primul rand cea a lui Matei, pastreaza un oarecare dualism pamant-cer, interior-exterior, om-divinitate. Ioan inlatura acest dualism, iar Toma se preocupa in exces de depasirea oricaror contrarii.

Dupa Toma, Hristos ar f vorbit si despre transformarea simbolica a femeii in barbat (vezi Rostirea 114). In aceasta imagine se citeste si un paradox initiatic: continuturile inconstientului (conotate ca fiind feminine, debordante, in plina fierbere si in facere) trebuie sa se articuleze la constiinta (conotata masculin): si survine unificarea fiintei. Dar putem citi aici si un mesaj ma simplu, mai direct: imaginea aceasta corecteaza o mentalitate eronata a vremii despre non-accesul femeii la revelatie.

din Vasile Andru, "Evanghelia dupa Toma", Editura Orfeu, 2000

(va urma)

visul

PHOTO: vi.sualize.us

"De-ar fi ragaz doar visul, cum s-a zis,
O tihna pentru cugetu-ostenit,
De ce, atunci cand brusc ai fost trezit,
Crezi ca ti s-au furat comori in vis?
De ce, cand te trezesti in zori, ramai
Posac intreaga zi? Esti jefuit
De-un dar launtric si nedespartit
De tot ce-i bun in tine. Te mangai
Cu dulcea toropeala, poleita
In ceas de veghe de-un zugrav grabit
Cu vise,-al umbrei biet reflex ciuntit,
Al vistieriei, lume nenumita.
O strimba-n cioburi Ziua. Cine esti
Tu, ce-n taram de vis te regasesti?"

J. L. BORGES, Visul

buna dimineata

"Nimeni să nu reducă la lacrimi şi reproşuri / Această demonstraţie de măiestrie / A Domnului care, cu magnifică ironie / Mi-a dat în acelaşi timp cărţile şi noaptea” Aceste două daruri care se contrazic: multe cărţi şi în acelaşi timp noaptea, incapacitatea de a le citi...

Borges care nu ma lasa sa dorm...

LEGENDA PRINTULUI SIDDHARTA

Buna dimineata tuturor! Acum ma duc sa dorm si eu putin... :)

ochiul de vis aburit

mi-e-n somn o geana de plumb adormit

as vrea sa incerc lunecarea

spre stramta chilie a ceasului greu

cand ochiul- de vis aburit-

va sfinti in cele din urma odihna

plecarea-

visul e aidoma paltonului-trup

intors pe partea celalalta

si nu-i intuiesti petecul stramt-

mirosul uzat-

captuseala de har

profanata-

hai, intinde-te

uita o clipa de tine

priveste in adancul celui ce- surprins-

din lumini se aprinde

sfiosul neprihanitul

de dincolo de ochiul obosit

un indemn reinvie

si-n fiecare inspiratie a mea

doar darul sa-l privesc

uitand de marginime

iata oul fecundat

ma aflu in plina gestatie

mangai pruncul pregatit sa se nasca

si-l indemn sa aiba curaj sa-si divida -dupa expulzare-

rasa cea casta

parca ii recunosc mirosul

atat de familiar

asa trebuie sa miroase lumina

a negraire

a tagada

a viata

ca si cand, inchizand ochii

te-ai redescoperi pe tine prunc nenascut

dintr-o data

astfel simt somnul visarea

mereu-

Maria, trezeste-te!

am nevoie de tine aici!

si incep din nou si din nou si din nou

alta viata