The End of the Affair

Acum chiar as vrea sa am inspiratie si curaj sa vorbesc despre filmul asta... dar e tarziu si sunt tulburata la propriu de frumusetea si subtilitatea lui. Cum de nu l-am descoperit pana acum?!? Si oare de ce fix acum?
Si ea de ce tuseste? Si el de ce nu crede?!? Si de ce se intreaba daca au rupt blestemul? De ce tocmai acum? Nu erau destul de intense formulele fizice si chimice din starea de veghe, insomniile, fugile prin codri si padurile? Nu, pesemne ca nu !!! Mai trebuia sa ma manance pe mine sa vad filme cu actorul asta...!!!... Acum ce mai vrei, Maria? Ai primit raspunsul! Du-te la culcare si dormi... daca mai poti! Daca nu, iesi la o plimbare prin ploaie... :))) Oh, Doamne, ohhh, Doamne, ohhhh, Doamne!!! Cat de bine o pot intelege pe femeia asta, cat de bineee...

Confesiune

"Heaven will take you back and look at you and say: Only one thing can make a soul complete and that thing is love. " - The Reader

Imi cer personal scuze cititorilor mei pentru invazia sentimentala din ultima vreme, dar cum am mai spus: tot ce scriu scriu de fapt pentru mine, nu stiu daca foloseste cuiva sau nu! Daca da, cu atat mai bine! Nu intamplator am scris povestea cu 'Love Story' si cu intrebarea care ma preocupa pe mine la o varsta precoce! As vrea sa scriu, cum faceam mai demult, despre probleme profunde, intelepte, mai pline de folos, dar nu sunt deocamdata decat un biet suflet care incearca sa inteleaga ce face de 32 de ani pe acest pamant! Sper ca martie 2011, care vine cu varsta magica de 33, sa-mi ofere niste raspunsuri! Multumesc pentru intelegere si sustinere! Acest comportament nu e unul manipulator, care astepta mangaieri si comentarii dragalase!

"Nu cer nimic, nu vreau nimic, sunt LIBER! " spunea Kazantzakis! Acolo incerc sa ajung si eu prin aceste lupte, uneori epuizante: vreau sa invat iubirea aceea despre care se vorbeste in Corinteni. Vreau sa invat sa iubesc si vreau ca aceasta iubire pe care o daruiesc sa-i fie de ajuns siesi, sa nu astept nimic in schimbul ei! Dar pana acolo e cale lunga! "Aici e cald, e bine!" zice Nina! :) Aici ma simt in siguranta, pot fi EU fara sa mi se reproseze ca agasez sau complexez pe nimeni... Asta ma bucura enorm! Vreau sa am intr-o buna zi puterea sa arat lumii intregi cine sunt eu, cu spaimele mele, cu fricile mele, cu luptele mele! Atat cat se poate arata, desigur, unele lupte, unele povesti sau vise vor ramane vesnic doar ale noastre, pentru ca asa e bine sa fie, ca noi sa nu ramanem complet despuiati pe dinauntru si goi...

De fapt,, vroiam doar sa va multumesc pentru ceea ce sunteti! :) intelegatori, incurajatori, luminosi, calzi, simpatici si ... rabdatori!!! Lubileah

20 10 2010

Si pentru ca este o zi speciala, tanananana!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Trepte urcand spre o pajiste cu trifoi in floare

Este pe aproape o vreme de impliniri, dar mai trebuie facut un mic efort. Mergi inainte pe aceeasi cale, urmandu-ti intuitia naturala, si vei gasi pacea pe care o cauti.

Speranta. Posibilitati inspirate. Treptata largire a viziunii. Armonie.

Negativ
Cautarea celei mai usoare cai de scapare. A nu face efortul de a gasi ceea ce se afla la numai cativa pasi.

Ralph Fiennes

Pentru ca trebuie sa fac ceva cu dorul asta care-mi mistuie sufletul, am luat la rand toate filmele cu Ralph Fiennes :) Dupa o seara Tarkovsky, cu sfasieri mistice, o binemeritata seara linistita, de recuperare si reamintire, cu 'The Reader' :)))

Nu stiu cum a reusit actorul asta sa-mi intre in halul asta in suflet, stiu doar ca ori de cate ori era la TV 'Lista lui Schindler', eu nu reuseam sa mut de pe canalul respectiv pana cand Amon Goeth era urcat pe scaun, judecat si spanzurat. Nu cred ca am mai iubit vreodata atat de mult un personaj malefic ... atat de tare m-a ametit cu privirile lui albastre de arian, ca de fiecare data ma intrebam daca sunt intreaga la cap! Rareori mi se intampla sa 'uit' de talentul actoricesc, sa ma las hipnotizata si purtata de poveste! Eh, in rolul lui Aron, omul asta nu numai ca ma convinge mult peste suta la suta, dar ma face sa uit de mine, de cine sunt si ce as putea iubi! Genial, as zice!!! Asa ca, va recomand toata lista vizionata in ultimele saptamani si zile. In fruntea listei va ramane vesnic genialul Amon Goeth din "Lista lui Schindler' urmat de celelalte interpretari din 'The Reader', 'The Constant Gardener', 'English Patient' si 'The end of the affair'...

Un actor genial, o combinatie perfecta de charisma, noblete si o fascinanta nebunie, toate intr-o privire glaciara ... asa, fix pe sufletul meu! DAca tot imi aminteste de stiu eu cine :)

... iertati-ma, 'muzul' meu e plecat si drept urmare, ma abtin de la prea multe comentarii ... o seara frumoasa! :) Interesanta coincidenta, totusi, ca minunatul asta a ramas singur din cauza unei romance cu doua codite impletite ... :)))))

Dovada

Dovada clara ca marea mea intelepciune este o tampenie imensa... Chinezul de sub pat numit i-ching mi-o dovedeste... tot mai des!!!!! Bine ca am puterea sa vad si simtul umorului sa-mi rad in fata. Deci, solutia pentru ruperea blestemului:

O insula nelocuita

Poti simti o nevoie de a face compromisuri pentru a sustine bunele relatii din comunitate. Este ironic ca compromisul este singura cale catre o coexistenta reusita, intre oameni reuniti de sperante si ambitii similare.

Adaptabilitatea si coabitarea ajuta la inlaturarea oricaror sentimente de instrainare si izolare.

Negativ
A te separa de cei din jur.

Leapsa Bluemoon part. 2

Leapsa: "Ce-am avut si ce-am pierdut?"

"Drumurile pe cari nu umblam,
drumurile ce raman in noi,
ne duc si ele, fara numar, undeva.
Cuvintele pe care nu le rostim,
cuvintele ce raman in noi,
descopera si ele, fara de margini, faptura.
Luptele ce nu le dam,
luptele ce raman in noi,
ne largesc si ele in taina, patria.
Samanta pe care n-o daruim,
samanta ce ramane in noi,
multiplica si ea fara capat viata.
Moartea de care nu murim,
moartea ce ramane in noi,
ne adanceste si ea tacerea.
Si pretutindeni, prin toate
isi pune temei poezia."

:)))))))))))))))))))))))))))))

INSCRIPTIE, Lucian Blaga

Am uitat sa va spun ca utima data cand am incurcat o colega pe scena a fost din cauza poeziei din privirea mea! Se pare ca nu putea sa-si faca momentul, pentru ca eu aveam poezia in privire! Asta nu e o rautate, e doar un adevar care incepe sa fie din ce in ce mai dureros! Poezia, modestia si bunul simt sunt puse la zid si judecate - intelegi si voi de cine! Si ce e dureros e faptul ca oamenii astia sunt impinsi in tara asta in fata!!! Cum sa nu creada ei ca e bine ce fac si ca sunt geniali?!? Atata doar ca NOI NU VREM SA FIM GENIALI! NOI VREM SA FIM TRIMBULINZI!!! Spuneti-mi si voi, una peste alta, nu e asta cel mai frumos compliment pe care il poate primi un actor? "Ea vine cu poezia in privire si eu nu pot sa-mi termin cantecul din cauza asta!!!" Atat!!! Cred ca ajunge, nu?!? Un coleg cu experienta si care mie personal mi-e si foarte drag mi-a spus ca a gasit solutia: sa-mi pun ochelari de soare, ca alta sansa nu e sa-mi ascund poezia din privire!!! Uneori, ma intreb sincer cum rezist in locul asta?!? Atunci imi amintesc: numai cu ajutorul Ingerului, care ma ridica deasupra situatiilor natange si tembele!!! Si pentru asta, CHIAR II MULTUMESC!!! Doamne, da-mi rabdare... si o vreau acum!!!!!! :))))))



"Limba nu e vorba ce o faci./ Singura limba, limba ta deplina,/ stapana peste taine si lumina,/ e-aceea-n care stii sa taci." Catren- L.Blaga

Ivanono Detstvo- Copilaria lui Ivan

Sfarsitul copilariei si inceputul filosofiei

Rusia, al Doilea Război Mondial. Ivan (Nikolai Burliaev), un băiat de 12 ani, a cărui mamă a fost ucisă, devine cercetaş, trăieşte intens viaţa de front şi moare executat de nazişti. Obiectivul (director de imagine: Vadim Iusov) surprinde nu numai ceea ce vede eroul, ci şi ceea ce gândeşte, visează şi îşi închipuie el.

În micro-studiul său dedicat vieţii şi operei lui Andrei Tarkovski, Costion Nicolescu observa că, în ciuda titlului său, Copilăria lui Ivan (Leul de Aur la Veneţia, în 1962) nu este - paradoxal - atât un film despre copilărie, cât un film despre rai şi iad. Astfel, raiul - imaginat prin cele patru vise care deschid, secţionează şi închid filmul - este ceea ce ar putea fi şi ar trebui să fie pământul în condiţii normale. "Regăsim în aceste scurte scene de vis, nota Nicolescu, toate nostalgiile lui Tarkovski: zborul, mama, fântâna, pădurea, plaja, marea, calul, merele, jocul, apa, iubirea-prietenie, alergarea, câinele" - prilejuri de aleasă puritate de gând (sugestiv redată prin sonorităţi alese şi de compozitorul Viaceslav Ovcinikov) ce "se revarsă şi asupra lumii celor maturi, împrumutând relaţiilor şi atitudinilor o candoare nostalgică" (Cristina Corciovescu). Iadul, pe de altă parte, este "realitatea, războiul, nebunia, biserica distrusă, spaima, noroiul, moartea absurdă, zgomotul obuzelor". Raiul este vis "pur, luminos", străbătut de "o lumină ce nu este cea a soarelui", ci de o alta, "veşnică şi atotcuprinzătoare", ce "vine din trecut şi aşteaptă în viitor", fiind - deocamdată - întrerupt de infernul prezent, însă şi iadul e presărat cu fărâme de rai: "îmbrăţişarea infirmierei de către un căpitan este, poate, cea mai tulburătoare îmbrăţişare din istoria cinematografului: căpitanul o ţine suspendată pe fată deasupra unei tranşee şi, pentru câteva clipe, timpul însuşi este suspendat, iar iadul este abolit; mersul fetei pe trunchiul prăbuşit de mesteacăn; muzica la gramofon în adăpostul din linia întâi; un album cu gravuri (Apocalipsa lui Dürer); focul; o baie fierbinte, un ceai şi mai fierbinte, o picătură de alcool; un zâmbet trist, un gest de tandreţe; o cutie de conservă lăsată ca din întâmplare pentru un nebun, numai aparent inutil; pădurea de mesteceni; un copil adormit purtat în braţe; disponibilitatea de a te îndrăgosti fără să aştepţi nimic de la viitor." Toate - comentează Costion Nicolescu în substanţialul său eseu Viaţa şi patimile lui Andrei Tarkovski din suplimentul Litere, Arte & Idei al ziarului Cotidianul (ediţia din 22 februarie 1993) - sunt "recuperate şi recuperatoare" şi doar din când în când "o cruce apasă greu din cadru, proiectată pe un cer şi mai greu" - crucea pe care o are de purtat lumea, într-un timp istoric în care nimeni nu-şi face planuri de viitor. Timpul, în acest lungmetraj de debut al lui Tarkovski (filmul cu structura narativă cea mai "inteligibilă", cea mai "clasică" din întreaga sa creaţie), nu mai are răbdare cu oamenii, se trăieşte momentul dur, toţi sunt gata să moară şi jertfa e condiţia normală şi obligatorie.

Artiştii sunt - se ştie - adesea orgolioşi. Nu multe sunt cazurile din breasla artiştilor în care triumfă atitudinile de fair-play şi buna credinţă în judecarea viziunii (valorii) unui confrate. Iată că unul din cei mai personali şi stimaţi regizori, Ingmar Bergman, a intuit şi chiar recunoscut (în cartea sa de memorii, Norstedts Förlag / Lanterna magică) geniul lui Andrei Tarkovski, vorbind astfel despre a sa ars poetica:

"Filmul, când nu este document, este vis. De aceea Tarkovski este cel mai mare dintre toţi. El se mişcă în camera viselor cu naturaleţe. El nu explică nimic şi, în definitiv, ce-ar putea explica? El este un vizionar care a reuşit să-şi pună în scenă viziunile, folosind cel mai greu, dar totodată cel mai simplu dintre procedee. Toată viaţa am bătut la uşile camerelor în care el se mişcă cu atâta naturaleţe. Doar rareori am reuşit să mă furişez acolo."

"După ce am terminat Copilăria lui Ivan - se confesa Andrei Tarkovski în cartea sa, Sculpting in Time - am avut presentimentul că cinematografia îmi era atunci la îndemână. Când joci baba-oarba, cu ochii legaţi, cunoşti, de asemenea, această certitudine de a simţi prezenţa altuia, chiar dacă acesta îşi ţine răsuflarea. Cinematografia era acolo, foarte aproape, o simţeam cu simţul meu interior, asemenea celui cu care câinele de vânătoare îşi adulmecă vânatul. Un miracol se petrecuse. Filmul era reuşit. Altceva se cerea acum de la mine: trebuia să înţeleg ce era cinematografia."

Copilăria lui Ivan - remarca scriitorul Romulus Rusan - "este sfârşitul copilăriei lui Tarkovski; este părăsirea universului de concepte lirice din Compresorul şi vioara şi intrarea în universul de relaţii filosofice care avea să culmineze în Rubliov.

preluat de pe Agenda LiterNet

Iar pe Contrasens ?!?

Femeia asta e geniala!!! Oare e Pesti?!?! Ca altfel nu-mi explic... :)))



"Vede minciuna?" Pai asta e un alt fel de blestem!!!! :(

let's do something crazy, something absolutely wrong!

Nimic nu ma bucura mai tare, decat sa-i vad poza, zi de zi, acolo, ca o confirmare ca vrea sa stie ce mai fac... Am o tristete adanca in mine, adanca cat toate apele pamantului la un loc, si nu pot suporta prea multa lume in jurul meu acum! Cei care inteleg asta imi respecta decizia si le multumesc sincer pentru asta! Vreau sa fiu din nou libera, cum eram acum vreo saptamana, cand iubeam fara sa astept nimic in schimb. Vreau sa sar din nou intr-un picior pe strada, vreau sa-mi imaginez iar, ca acum o saptmana, ca dansez cu copacii si cu intreg universul care imi implineste, prieteneste, fiecare dorinta!

Acum il mai vad prin vise, uneori, si atunci stiu! Uneori ajunge, alteori nu! As vrea sa am puterea si curajul sa rup odata blestemul asta care ma bantuie de cativa ani buni! Toate mi se trag din copilarie, a fost atunci un moment marcant, de cotitura, pe care nu l-am uitat niciodata si inca nu pot sa-l sterg din memorie. Am vazut cu parintii mei 'Love Story' si ai zice ca un copil nu are ce sa priceapa vizionand un astfel de film. Cand filmul s-a terminat, o singura chestiune nu era clara in capul meu cel mic si ciufulit:

CUM E POSIBIL, CA UN BARBAT DIN MILIOANE DE BARBATI SA IUBEASCA O ANUME FEMEIE, SI FIX ACEA FEMEIE, DIN ALTE MILIOANE DE FEMEI, SA SE-NDRAGOSTEASCA FIX DE ACELASI BARBAT?

Desigur, nu-mi amintesc formularea exacta a acestei probleme din vremea copilariei, dar imi amintesc de parca ar fi astazi ca intuiam inca de pe atunci imensa magie a alchimiei dintre doua persoane! Nicio alta chestiune nu mi-a parut vreodata o enigma atat de mare!!! Chiar e posibil?

Dar daca eu voi iubi pe cineva care va iubi pe altcineva si tot asa? Ce va fi atunci? Cum voi putea trai in lumea asta fara a cunoaste aceasta magie? Si, cam in mare parte, asta s-a si intamplat in viata mea! Oi fi deschis eu un cufar cu intrebari interzise in aceea noapte? M-o fi blestemat vreo ursitoare, vreun vrajitor malefic sau o baba cu nasul incovoiat, pentru ca am indraznit sa ma apropii de la o varsta precoce de o problema mult prea adanca si mare? Prea putine cupluri "adevarate", "pe viata si pe moarte" in jurul meu si prea multa minciunica, camuflata bine, desigur, intr-o "impopotanare"... prea multa minciuna, dragii mei, care doare! Nu judec pe nimeni, vreau doar sa inteleg... care e consolarea in "Let's be alone together, let's see if we're that strong!" Concluzia serii ar fi: ALEGE IUBIREA, oricat de mult te-ar costa asta! Minciuna, mai devreme sau mai tarziu, va cadea victima propriei sale falsitati! Si atunci, s-ar putea sa fie prea tarziu ... so:

you dream me, I you